Romanii de la TEDx

Ma bucur nespus si sunt mandra ca ieri am ascultat, am stat alaturi si am discutat cat se poate de relaxat cu romani care fac o diferenta semnificativa nu doar in Romania, ci si in lume.

Putem asadar fi mandrii de:
- Raluca Van Staden, care nu doar s-a intors in Romania, dar a inventat o metoda simpla si rapida de depistare a cancerului intr-o faza de prematura;
- Radu Tatucu, care dupa ce a studiat la cateva institutii de prestigiu mondial este dornic sa puna umarul la reconstructia Romaniei;
- Adrian Stoica, cel care nu doar ca stie cum va arata lumea peste 100 de ani, dar participa activ la asta in calitatea sa de cercetator NASA;
- Catalin Stefanescu, cel dispus sa caute valori in cele mai neobisnuite locuri si care a venit la Bucuresti sa trezeasca ‘cultura’ din atipire;
- Adrian Bejan, care ne-a demonstrat academic, la nivelul celor 16 doctorate acordate in 11 state, mai stiintific decat majoritatea coplesitoare poate duce care este legatura dintre sport si stiinta;
- Andrei Rosu, cel de care am aflat determinarea de a fi parinte si un sot de calitate te poate duce nu doar intr-un maraton la Polul Nord, ci si in jurul lumii pentru macar un an;
- Mihai Panaitescu cel care ne-a explicat intr-un stil caracteristic varstei ca dupa ce a contribuit la confortul si stilul unora dintre automobilele pe care unii dintre noi le conducem, poate sa-si ia rolul la intrebari;
- Oana Pellea a trezit in noi emotia vietii cu exemple dragi si apropiate ei.

I-am aplaudat pe toti!

Vacanta in Romania - Oltenia

In plin scandal cu logo-ului de tara, cu iz de blonda platinata, am facut un mic consiliu de familie si am decis pentru acest an sa luam o mini vacanta prin a noastra tara si nu oriunde, ci in Oltenia, despre care nu credeam ca se distinge cu nimic special, inafara bancurilor savuroase, preferabil interpretate de regretatul Amza Pelea.

Recunosc ca am pornit fara nici un fel de idee, inafara unui pliant care descria cate ceva despre zona Horezu, pliant editat de catre primaria cu acelasi nume, zona pe care evident nu am ratat-o. Am gasit acolo trei lucruri foarte interesante : manastirea Horezu, ctitorie brancoveneasca de la 1693, astazi in patrimoniul UNESCO, apoi de acum celebra ceramica de Hurezu, de care pe noi de acum ne leaga povestile celui de-al treilea obiectiv turistic uman din scurta noastra vizita a zonei pe numele lui Stefan Racheru, care ne-a delectat cu o mica introducere in ce inseamna ceramica de Hurezu, din familie in familie, din generatie in generatie, asa cum le puteti vizualiza in expozitia cu vanzare (la pret de producator!) din parcarea din apropierea manastirii. Povestile lor, vi le daruieste, fara nici un cost, acelasi Stefan Racheru. Tot acolo, intr-o alta incapere, insotite de povestile lor, am gasit niste obiecte vechi, la preturi foarte accesibile.

Accesul in zona dinspre Bucuresti se face dupa parcurgerea autostrazii Bucuresti – Pitesti, urmand calea spre Ramnicu Valcea. Daca ai noroc de un trafic normal, pana la Horezu poti face cca 3 ore.

Pana aici, as zice, nimic neasteptat. De la promotorul nostru din Expozitia de ceramica am aflat ca frumos ar fi de vazut Cheile Bistritei care pe langa pitorescul locului si faptul au de oferit Manastirea Bistrita, un edificiu datat 1494, ctitorie a banilor Craiovestilor, unde se gasesc moastele Sfantului Grigorie Decapolitul. De aici, porneste, impreuna cu povestea moastelui sfantului, catre pestera Liliecilor, in care se gasesc (nu in afara, nu in cinstea, ci chiar inauntrul pesterii) doua bisericute de secol XVII, care sper din toata inima sa intre intr-o reconditionare capitala; cu tristete am vazut nume ca Gigel, Mari, Nelu si Vasile inscrise pe fresce si icoanele la fel de vechi din interiorul celor doua biserici. Cireasa de pe acest tort a fost reprezentata de Manastirea Arnota (1634), care desi greu accesibil de pe un drum forestier, cum ii sta bine unei manastiri, odata ajunsi acolo

Doar la 3 km distanta, se afla Culele (casele fortificate) de la Maldaresti, unde, gratie unui muzeograf deosebit am avut parte de un tur cu poveste. Culele Duca si Greceanu, precum si Casa Memoriala Duca este o combinatie reusita simbol al pasiunii olteanului de la Maldaresti, care ne-a delectat auzul cu mulgte povesti ale vremurilor mai demult sau mai curand apuse.

Revenind la sfera pesterilor, am parcurs drumul pana la Polovragi, pe drumul care leaga Ramnicu Valcea de Targu Jiu. Pestera Polovragi, care pastreaza inca legende despre lacrimile si scauunul lui Zamolxe, alaturi de povestile descoperirii unor vestigii si marturii ale vechilor daci, care au folosit pestera. Am avut noroc si am avut-o ca ghid pe cea care spunea despre ea ca este ‘doamna care vorbeste cu liliecii’ (nu e vorba de orice lilieci, ci de cei cu potcoava) si care ne-a vorbit cu atata entuziasm si pasiune cum rar mi-a fost dat sa vad la un ghid. Mi-as dori sa ii iasa planul numit ‘pe urmele dacilor’ si sa revin in zona si atunci. Nu poti intra in pestera fara sa remarci de departe Cheile Oltetului, o zona cu totul deosebita. La scurta distanta, in Baia de Fier se afla situata Pestera Muierilor unde s-au gasit oase de humanoid vechi de aproape 40.000 ani, alaturi de schelete ale unor ursi de caverna care-si faceau veacul pe acolo cam in aceeasi perioada. La Baia de Fier am stat la pensiunea Casa Iancului (http://www.turistinfo.ro/baia_de_fier/cazare-baia_de_fier/pensiunea_casa_iancului-c41293.html ), care ofera conditii mai mult decat decente pentru pretul oferit, camerele au baie, iar daca te autogospodaresti, ceea ce este recomandabil cu produsele locale (branza, oua, lapte si carne se gasesc in zona).

Care este pretul gandirii ‘what’s in it for me?” Care este atitudinea voastra in fata unui atare comportament?

Desi mare parte a activitatii mele este in domeniul consultantei, care ar presupune ca trebuie sa le stim pe toate, iata ca vin cu un set de nedumeriri si intrebari, la care refuz sa raspund, dar tin mortis sa reflectam, de ce nu, impreuna.

In ultimul timp m-am tot lovit de acea categorie de oameni, care mie personal imi displac nespus: adepti inversunati ai gandirii pe termen scurt. Atat de inversunati incat calcatul pe cadavre cu orice consecinta (pe termen lung) e un reflex aproape zilnic. Evident ca doar obiectivele lor conteaza si urmarirea lor cu strasnicie si agresivitate e un modus vivendi.

Asa ca stau si ma intreb – care este limita abordarii‘what’s in it for me?”

Spunea un filosof odata ca limita libertatii mele se termina cu linia in care incalc libertatea celuilalt.

Si acum intrebarile :
- ce ne face sa credem ca orice actiune astazi nu va avea o reactiune intr-un viitor, care nu se intinde macar macar pe termen cat de cat lung?
- Unde sunt oamenii care gandesc pe termen lung si care este limita libertatilor celorlalti?
- Care este pretul platit intr-o astfel de abordare (in termen de relatii, de venit anual, de imagine, de perceptii)?

Dansand in ploaie : despre parteneriate si prietenii

Motto : 'life is not about waiting for the storms to pass…it’s about dancing in the rain' by Jeffreis.

Motto-ul de mai sus mi-a inveselit una dintre acele zile ploioase, in care am aflat in cea mai taioasa maniera ca nu e suficient sa ajuti pe cineva la necaz, sa-l primesti in casa ta cu drag, sa-i impartasesti cele mai intime ganduri, sa-l consideri prieten ca sa fii considerat prieten.

Daca intr-un parteneriat oferim ceva, e anormal sa asteptam dincolo de un potential beneficiu comun, un tratament reciproc si echilibrat?

Ma intreb ce ne motiveaza sa oferim lucruri, bunuri, bani, deschidere, daca nu sentimentul reciprocitatii.

Ma intreb ce-i motiveaza pe ceilalti sa le accepte?

Dupa o astfel de zi in care nu am raspuns la aceste intrebari, sunt mandra de mine ca inca mai am increderea sa ofer inainte sa astept. Cu deplina cunostinta de cauza ca cel mai probabil voi ramane singura in ploaie, sau ca magarul in ceata, apropos de raspunsuri.

Astazi a fost o zi stranie, in care voi dansa in ploaie. Sau in ceata.

Se mai baga cineva?

Este Gigi Becali un lider?

Avand ceva treaba prin casa, am pornit televizorul pe un canal de stiri : am auzit astazi la televizor stirea pe care oricat m-am straduit s-o ognor, n-am reusit : cazul Gigi Becali, context in care, se pare ca unii il considera un lider.

Eu nu vreau sa imi expun un punct de vedere, pentru ca m-am straduit sa ignor acest subiect, insa, printre ideile care au fost indesate cu de-a sila in media in aceste zile, imi pun urmatoarele intrebari, legate de leadership :

1. Lider este acela pe care oamenii il urmeaza din convingere sau aceia care sunt convinsi contra unor sume de bani sau bunuri sa fie urmati?

2. Lider este acela pentru care moralitatea este o chestiune de imagine, sau moralitatea este o serie de principii care guverneaza inclusiv comportamentul in afaceri?

3. Lider este acela pe care ceilalti il asculta, sau vorbesc deodata cu el?

4. Lider este acela care, uneori este excentric, sau este acela care este doar badaran?

5. Lider este acela care odata devenit lider urmareste obiectivele celor pe care ii conduce, sau urmareste obiectivele sale proprii si personale ?

Mai am intrebari, dar ma opresc aici. Ce parere aveti – este Gigi Becali un lider?

Victimele concedierilor!

Angajatul nu este o victima a concedierilor!

Foarte multi manageri isi inchipuie ca odata ajunsi manageri, ei nu mai datoreaza explicatii decat spre nivelurile superior ierarhice : managerilor superiori, Consiliului de Administratie, sau actionarilor. Deosebit de fals : spun asta, tocmai in calitate de fost manager.

In realitate, in orice moment, orice salariat isi poate sanctiona managerul. Aici exista mai multe modalitati de sanctionare a managerilor, incepand cu modul in care va trata clientii, pana la modul in care reuseste, sau nu sa respecte organizatia, discutand acele lucruri inafara ei, in modul in care va trata clientii, sau, foarte adesea, cand va lua masura extrema, gasindu-si un alt angajator,‘divortand’ astfel de managerii lor.

Exista indicatori specifici de satisfactie a angajatului in ce priveste activitatea managerului, incepand cu nivelul de productivitate scazut, inainte, in timpul sau mai ales dupa ce se implementeaza un proces de concediere, sau, dupa caz, continuand cu plecarea din organizatii a unor angajati cheie, reflectata in fluctuatia de personal ulterioara, care poate lasa o organizatie golita de valorile pe care cu totii spunem ca le vedem in organizatii, prin angajatii lor.

Desigur, sa nu uitam ca orice angajat, care se considera tratat incorect are dreptul de a cere, justificat sau nu, remedierea acestui tratament in instantele de judecata, fapt care indiferent de care va fi decizia instantei implica un consum de resurse. Ma uit ingrozita la rapoartele financiare ale Petrom, si care a fost nevoita sa indice actionarilor sai ca exista o expunere financiara masiva din cauza litigiilor cu actualii si fostii angajati, si ma gandesc cu groaza : si ince ce resurse... Acum ma bucur ca nu am cumparat actiuni Petrom, desi au fost tentanta, la un moment dat.

Nu scriu aceste lucruri dintr-un acces de socialism, ci dimpotriva, din viziunile foarte liberale, pe care cine ma cunoaste personal, stie ca le am.

Asadar, vorbind de activitatea mea ca fost manager, personal, pot sa spun ca uitandu-ma in urma la cele sase procese de concediere colectiva care mi-au presarat cariera de manager, pentru mine, concedierile au fost o adevarata scoala de management. Daca in primul meu proiect, am crezut ca o analiza juridica corecta, atenta si judicioasa ma va scapa de orice bataie de cap in relatia cu angajatii, pot sa spun acum : Doamne, cat am gresit crezand asta! Si acum stiu si de ce: unui angajat pur si simplu nu-i pasa, si nu intelege cat de corect si-au facut avocatii treaba.

Asteptarile angajatului sunt cu totul altele – asteapta sa inteleaga DE CE. Vrea sa inteleaga de ce compania sa a ajuns in situatia de a concedia, vrea sa inteleaga ce a facut managementul sa previna aceasta situatie, sau care este planul de redresare, odata ajunsi acolo si pentru ca, acum se vede afectat in mod direct, va dori sa inteleaga cum a fost configurat procesul de evaluare si selectie in evident, ca daca el este acela afectat direct de masura concedierii, va trebui sa inteleaga si in cele din urma sa accepte ce anume din activitatea sa a condus spre aceasta decizie.

In realitate, angajatii inteleg, stiu si vor sa cunoasca mai mult decat managerul stie, isi imagineaza sau doreste sa recunoasca. Contrar unelor pareri, angajatul nu este o victima!

Exista doua planuri de angajati care isi vor sanctiona managementul : anagajatii indepartati din organizatii care, in mod contrar unelor pareri nu vor decide sa se mute inafara sistemului solar, ci vor ramane aici, langa noi. Si, inevitabil, vor discuta cu prietenii sau cunoscutii lor, care pot fi, dupa caz, clienti, furnizori, actionari sau chiar avocati, despre cum a inteles managerul care reprezinta organizatia sa ii trateze.

Nu in ultimul rand, sanctiuni pot sa apara si din randul angajatilor ramasi, care, daca nu au inteles raspunsurile la DE CE-urile de mai sus, vor discuta parerile lor in cadrul organizatiei, evident in timpul de lucru si evident in detrimentul productivitatii care va scadea exponential. Si daca vor ajunde la concluzia ca ‘nu a fost corect’, acest lucru va fi egal cu ‘data viitoare mi se poate intampla mie, asa ca mai bine imi caut un alt loc de munca’. Faptul ca angajatul nu se comporta ca o victima, ar fi una din explicatiile fata de mirarea unora asupra numarului imens de aplicanti pentru putinele posturi care sunt inca publicate ca fiind vacante.

Profit = rusine, sau cum ma imbolnavesc de socialism

M-am lovit de foarte multe ori de mentalitatea redata in titlul de mai sus.

Credeam ca acest lucru este omniprezent doar in sectorul public in care orice reprezentant al unei entitati private incercai sa dai 'buna ziua'. Doamnele care se vedeau nevoite sa se intrerupa brusc din savurat cafeaua facuta la termoplonjon, te priveau incruntat : era clar : erai acolo in numele celor care sug sangele poporului!

Spre mahnirea mea, vad aceasta atitudine tot mai adesea inclusiv la nivelul angajatului, care, intelege ca 'responsabilitate corporatista' inseamna ca iti asumi ca vei ocoli rusinea de a face profit.

Nu mai am comentarii - ele se pot gasi pe LinkedIn.

Cautatorii de oportunitati si oportunistii

- Vestul salbatic prelucrat cu filtre dambovitene -

Ma bantuie aceste zile o imagine, care e cu mine cel putin din doua in doua zile, fie ca o vreau, fie ca nu. Ma gandesc la visul strabunilor mei de a ajunge in America cu gandul de adescoperi noi oportunitati. Voiau sa mearga acolo sa caute aur.

Revin la imaginea care ma bantuie, probabil preluata din filmele despre Vestul salbatic si prelucrata prin filtrul dambovitean. Vad cu claritate in fata ochilor cum urcati in carute cu neveste, copii cam bolnavi si tigaile care atarna de carute alearga sa-si atinga limitele pentru a-si oferi lor si urmasilor lor un viitor mai bun. Isi ating limita teritoriala si se apuca de lucru : sapa in minele de aur sau stau cu picioarele pana mai sus de genunchi sa dea prin sita cateva tone de nisip. Zi dupa zi, ceas dupa ceas, de la rasarit la asfintit. La asfintit insa se intampla ceva foarte interesant : merg cu mana intinsa sa capete cei cativa banuti de la John, care ii scobeste cu maxima atentie sa nu care cumva sa plece acasa cu vreun graunte galben, care nu i se cuvine.

In contextul crizei mondiale, asa cum se vede ea de pe malul Dambovitei, mie asta mi se pare diferenta intre a cauta oportunitati si a da peste oportunisti. Nu prea inteleg de ce, cele doua concepte se confunda prea adesea.

am site

dupa ceva vreme, in care am votat (cu NU), am trecut pestre Craciun, Revelion si multe picaturi de ploaie, a venit timpul sa mai anunt ceva : am lansat prima versiune a siteului propriu : orice opinii sugestii sau pietre aruncate prin geam sunt binevenite.

Deci :

http://www.movebusiness.ro/

cand doi se bat, al treilea castiga!

Da, este vorba despre politica romaneasca. Desi acest blog nu se vrea in nici un caz unul politic, trebuie sa imi spu undeva oful - pentru ca in democratia romaneasca este cel putin a treia oara cand dau un vot negativ.

Tot isicherul politic, politicienii si mai ales ultima campanie imi amintesc de jocul de-a hotii sau vardistii din fata blocului, deparece peisajul imi aminteste destul de mult de acele vremuri.

Am urmari exit-pollurile INSOMAR,de unde rezulta din nou ca indiferent la ce varianta se va ajunge, e clar ca principiul formarii lui va fi : cand doi se cearta, al treilea intotdeauna castiga!

Fara sa ma gandesc atat de departe ca la o teorie a conspiratiei, eu cred ca perdant a cam fost poporul roman in ultima vreme...

criza financiara si consumismul cu efecte de comunism?

Acum vreo doua luni, ma tot minunam de ce toata lumea se mira cum ca de unde vine criza financiara. Nevorbind de noi, romanii, si eu ma tot minunam cand vedeam si auzeam despre concepte ca 'double mortgage', emiterea de carti de credit 'din oficiu' sau idei cum ca americanii locuiesc in case, conduc masini si mananca in restaurante pe care nu si le permit (!). Brusc ma lovea un iz de amintire cu o reclama care pe o melodie duioasa ne adormea simturile, timp in care altii 'lucrau' pentru noi. Intr-un moment in care Wall Street-ul a incetat sa mai gaseasca solutii de crestere, au incetat poate ideile despre alte razboaie care sa se porneasca sub umbrela unui facator de bine mondial, visul american s-a cam prabusit, fireste pentru americanul de rand. Ce pot sa spun ca ma mira este nationalizarea in lant a unor mari concerne, care din nou pentru mine are un iz aparte. Desi nu am alt punct de vedere, recunosc ca sunt destul de dezamagita de deciziile venite din patria economiei de piata...

Daca tot vorbim de lucruri grave astazi, pe ploaie, fac si o scurta incursiune in teoria conspiratiei si ma intreb : cine va beneficia realmente de aceasta criza?

cum ne ajuta un MBA

Am tot citit recent despre beneficiile marete (si imediate, prin unele articole) pe care le putem obtine in urma absolvirii unui MBA.

Nu stiu daca sunt in asentimentul altor absolventi de MBA, dar experienta mea persoanala este urmatoarea :
- absolut la nici un interviu nu a contat faptul ca am absolvit un MBA;
- nici vorba sa fi obtinut vreo crestere salariala doar datorita acestui fapt;
- departajarea candidatilor in cadrul unei recrutari nu s-a facut in urma acestui criteriu; el a fost intotdeauna un criteriu din categoria 'nice to have' (aici vorbesc inclusiv din perspectiva de angajat si de cea de angajator);

Este foarte adevarat ca un MBA m-a ajutat la :
- formarea unei o viziuni de ansamblu a unei afaceri si a unor mecanisme (testate) de functionare al acestuia;
- un network suplimentar si ceva mai variat fata de gradul expunere al unei pozitii specifice;
- in unele decizii si activitati de zi cu zi.

Concluzionand, in ce ma priveste, programul MBA a adaugat valoare experientei si competentei mele. Roadele sale insa, le-am cules doar mult mai tarziu decat m-am asteptat la inceput, iar eu, poate cu lipsa de modestie tind sa cred ca ponderea efortului personal a fost mult mai mare decat a replicarii unor cunostinte dobandite.

Martina Topley Bird without making a comparison

My husband took me yesterday to see the Massive Attack concert but (as usual) my attention was draw by Martina.

That proves once again that art does not consider ierarchies, top 10's, notoriety, but only and only how a soul feels like while enjoying art.

There is no critisism at all addressed to Massive Attack - they were great, very complex music there. I just discovered that beyond any greatness and appreciation is how the public feels like.

My brain enjoyed Massive Attack, but my soul enjoyed Martina.

Despite the fact that now I grew up and I am what my public calls a 'business woman', I feel the need to take my camera, blow the dust on it and go out there and take a few shots.

I'll be back with more impressions.

fara Altex, sau mai bine dai un ban dar stai in fata

Mereu m-am intrebat ce sta in spatele sloganului Altex : "cel mai mic pret din Romania"
N-am aflat, dar macar am devenit radical adepta sloganului contrar : "dai un ban, dar stai in fata!"

Da, am indraznit sa ma avant in epopeea unei comenzi on-line la Altex, in incercarea de a face tatlui meu o surpriza-cadou. Surpriza a fost ca nu a primit cadoul.

Desi am platit cu cardul produsul, acesta a intarziat sa apara, adica nu avea de gand sa apara deloc. Sau asa a rezultat din conversatia enervata a operatoarei pe segmentul on-line, care zacea pe o plaja exotica si imi preciza ca a binevoit sa raspunda la tefeon, desi era in concediu.

Cu mare greu si scandal, am recuperat banii.

Mi-a ramas un gust amar aceasta experienta, care in mod tragic m-a aruncat inapoi in timp cu cel putin 20 de ani, cand ne inghesuiam sa cumparam orice, daca era coada.

Asa ca, decat sa va faceti de ras, mai bine dai un ban, dar stai in fata! Altex or sa vanda (cat se mai poate) la cel mai mic pret din Romania, la care eu, mai bine nu mai cumpar!

acum sunt investitor la bursa!

Am prostul obicei sa nu tin minte numele persoanelor, chiar daca ele imi atrag atentia intr-un mod placut. Zilele trecute un invitat de la The Money Channel a spus o vorba : 'orice intentie de specula esuata devine investitie'. Dupa o serie de cumparari cu intentie vadit speculativa, pe fondul ultimelor scaderi BVB, informate zic eu, am ajuns exact la aceeasi concluzie!

Tare mi-as dori sa imi amintesc numele domnului respectiv. Promit sa-l notez!

ecologia si Diva Porsche sau ecologia si brandul personal

ma intreb daca conceptul de ecologie a fost inventat recent. pentru ca eu imi amintesc vremurile celor 3R din clasa a IV-a cand colectam hartie, sticle si borcane sau ieseam la curatenie in parc.

cu toate astea mi se pare ca multi se comporta de parca ecologia e un concept nou, inventat de curand si care trebuie musai promovat, pentru a avea, nu-i asa, o vizibilitate nationala mai mare. si cine altcineva poate face asta decat vedetele?
- cine sunt vedetele?
- pai, daca rasfoim paginile oricarui tabloid o sa le vedem acolo. s-au ridicat dintre noi, prin propriile puteri.
- a, ce puteri?
- hai sa vedem : o marire de sani aici, un sex oral cu un procuror acolo, o vanataie conjugala, sau, de ce nu, perioadele de sarcina, nastere si botez, ridicate la rang de interes national.
- buuun, si ce urmeaza dupa toate astea?
- cum ce? campanii media: salvati-o pe Teodora, fiica Lianei Stanciu, salvati dunarea, delta, balenela albastre, sau ursii koala.

In acelasi timp dau sa rasfoiesc si eu ziare auto ramase convenabil la toaleta. pe coperta, intr-o pereche de chiloti care (sper ca) imita doar pielea, Mihaela Radulescu isi prezenta masina favorita, in care am vazut-o de cateva ori prin oras. Articolul se chema Diva Porsche. Mi-a explicat Silviu ca Porsche e masina care consuma, deci, implicit polueaza aproximativ cat 2-3 masini de oras.

Acum, eu cetateanul de rand stau si ma intreb unde e confuzia : ce face o diva, daca nu ceva la moda? pe langa asta, desigur ca orice e necesar pentru propriul brand personal!

Ei, bine ca nu-s la moda rachetele nucleare!

targul de training si conceptul de balance scorecard

uite ca inca nu ploua, asa ca am lipsit o perioada.totusi, am avut curiozitatea sa merg, saptamana trecuta, la targul de training. cum am intrat am fost intampinata de atmosfera de completa blazare a ultimei zile de targ. am trecut peste raceala rastita a persoanei de la receptie care in loc de primire m-a intampinat circumpect si cu intrabarea : 'cum, nu ati downloadat formularul de pe internet?! pai atunci nu primiti catalogul nostru gratuit!' ...pai daca e gratuit, cum se distribuie el? in fine, nu ma complic, accept compromisul si vreau sa intru la targ chiar si asa.

m-am dus convinsa sa particip la unul din seminariile sustinute de catre una din companiile de top din domeniul trainingului. intru, ma asez. un domn vag transpirat avea probleme cu tehnologia. incepe prin a ne intreba daca suntem familiarizati cu conceptul de balance scorecard. deoarece ne-a promis sa aflam in urma prezentarii sale am ramas din curiozitate. am stat cuminte, a livrat in varianta 'in viteza' cateva slideuri care nu contineau insa explicatia cu pricina. desi mi-am propus sa rezist eroic pana la sfarsit, am iesit inainte cu aproximativ 10 minute din prezentare, neputandu-mi opri impulsul de a casca de cateva ori.
am ales impolitetea mai mica

proteste Microsoft in Ungaria

http://www.youtube.com/watch?v=2l-ALba5eRk&eurl=http://economie.hotnews.ro/stiri-it-3055925-video-seful-microsoft-steve-ballmer-atacat-oua-budapesta.htm

un articol mai vechi

http://www.cariereonline.ro/index.php/articles/Conflictul._De_infruntat_sau_de_evitat%3F

solutii optime nu doar in management

si pentru ca ma ambitionez sa aplic cunostintele de management nu doar in 'campul muncii', si imi aminteam deunazi de un articol recent citit atat de in urma incat nu imi amntesc de cine era scris. oricum in management pot sa spun ca el avea urmatoarea aplicabilitate, care recunosc ca imi era greu s-o pun in aplicare practica : mereu mi-am incurajat colegii de echipa sa nu lungeasca infinit sedintele ci sa caute la solutia optima - daca esti un manager platit cu sa zicem 200 de euro/ora si stai doua ore sa decizi cum sa arate hartia igienica la toaleta, se cheama ca nu esti tocmai productiv...

ma intrebam cum o fi aratand solutiile optime in viata noastra de zi cu zi, in care vorbesc in nume personal, hoinaresc cateodata aiurea prin magazine si nu pot sa iau o decizie. care ar fi solutia optima? sa ma gandesc cata atentie imi poate aloca vanzatoarea (luand in calcul venitul ei) raportat la cata placere (uneori sadica) imi face sa cer sa probez nu stiu ce taior care trebuie sa fie marimea mea, dar pe care nu pot sa ma hotarasc sa-l cumpar in cele din urma...

oare mediul de business m-a deformat in asa hal incat incep sa fac astfel de calcule, unii ar spune meschine...?