Victimele concedierilor!

Angajatul nu este o victima a concedierilor!

Foarte multi manageri isi inchipuie ca odata ajunsi manageri, ei nu mai datoreaza explicatii decat spre nivelurile superior ierarhice : managerilor superiori, Consiliului de Administratie, sau actionarilor. Deosebit de fals : spun asta, tocmai in calitate de fost manager.

In realitate, in orice moment, orice salariat isi poate sanctiona managerul. Aici exista mai multe modalitati de sanctionare a managerilor, incepand cu modul in care va trata clientii, pana la modul in care reuseste, sau nu sa respecte organizatia, discutand acele lucruri inafara ei, in modul in care va trata clientii, sau, foarte adesea, cand va lua masura extrema, gasindu-si un alt angajator,‘divortand’ astfel de managerii lor.

Exista indicatori specifici de satisfactie a angajatului in ce priveste activitatea managerului, incepand cu nivelul de productivitate scazut, inainte, in timpul sau mai ales dupa ce se implementeaza un proces de concediere, sau, dupa caz, continuand cu plecarea din organizatii a unor angajati cheie, reflectata in fluctuatia de personal ulterioara, care poate lasa o organizatie golita de valorile pe care cu totii spunem ca le vedem in organizatii, prin angajatii lor.

Desigur, sa nu uitam ca orice angajat, care se considera tratat incorect are dreptul de a cere, justificat sau nu, remedierea acestui tratament in instantele de judecata, fapt care indiferent de care va fi decizia instantei implica un consum de resurse. Ma uit ingrozita la rapoartele financiare ale Petrom, si care a fost nevoita sa indice actionarilor sai ca exista o expunere financiara masiva din cauza litigiilor cu actualii si fostii angajati, si ma gandesc cu groaza : si ince ce resurse... Acum ma bucur ca nu am cumparat actiuni Petrom, desi au fost tentanta, la un moment dat.

Nu scriu aceste lucruri dintr-un acces de socialism, ci dimpotriva, din viziunile foarte liberale, pe care cine ma cunoaste personal, stie ca le am.

Asadar, vorbind de activitatea mea ca fost manager, personal, pot sa spun ca uitandu-ma in urma la cele sase procese de concediere colectiva care mi-au presarat cariera de manager, pentru mine, concedierile au fost o adevarata scoala de management. Daca in primul meu proiect, am crezut ca o analiza juridica corecta, atenta si judicioasa ma va scapa de orice bataie de cap in relatia cu angajatii, pot sa spun acum : Doamne, cat am gresit crezand asta! Si acum stiu si de ce: unui angajat pur si simplu nu-i pasa, si nu intelege cat de corect si-au facut avocatii treaba.

Asteptarile angajatului sunt cu totul altele – asteapta sa inteleaga DE CE. Vrea sa inteleaga de ce compania sa a ajuns in situatia de a concedia, vrea sa inteleaga ce a facut managementul sa previna aceasta situatie, sau care este planul de redresare, odata ajunsi acolo si pentru ca, acum se vede afectat in mod direct, va dori sa inteleaga cum a fost configurat procesul de evaluare si selectie in evident, ca daca el este acela afectat direct de masura concedierii, va trebui sa inteleaga si in cele din urma sa accepte ce anume din activitatea sa a condus spre aceasta decizie.

In realitate, angajatii inteleg, stiu si vor sa cunoasca mai mult decat managerul stie, isi imagineaza sau doreste sa recunoasca. Contrar unelor pareri, angajatul nu este o victima!

Exista doua planuri de angajati care isi vor sanctiona managementul : anagajatii indepartati din organizatii care, in mod contrar unelor pareri nu vor decide sa se mute inafara sistemului solar, ci vor ramane aici, langa noi. Si, inevitabil, vor discuta cu prietenii sau cunoscutii lor, care pot fi, dupa caz, clienti, furnizori, actionari sau chiar avocati, despre cum a inteles managerul care reprezinta organizatia sa ii trateze.

Nu in ultimul rand, sanctiuni pot sa apara si din randul angajatilor ramasi, care, daca nu au inteles raspunsurile la DE CE-urile de mai sus, vor discuta parerile lor in cadrul organizatiei, evident in timpul de lucru si evident in detrimentul productivitatii care va scadea exponential. Si daca vor ajunde la concluzia ca ‘nu a fost corect’, acest lucru va fi egal cu ‘data viitoare mi se poate intampla mie, asa ca mai bine imi caut un alt loc de munca’. Faptul ca angajatul nu se comporta ca o victima, ar fi una din explicatiile fata de mirarea unora asupra numarului imens de aplicanti pentru putinele posturi care sunt inca publicate ca fiind vacante.