Dansand in ploaie : despre parteneriate si prietenii

Motto : 'life is not about waiting for the storms to pass…it’s about dancing in the rain' by Jeffreis.

Motto-ul de mai sus mi-a inveselit una dintre acele zile ploioase, in care am aflat in cea mai taioasa maniera ca nu e suficient sa ajuti pe cineva la necaz, sa-l primesti in casa ta cu drag, sa-i impartasesti cele mai intime ganduri, sa-l consideri prieten ca sa fii considerat prieten.

Daca intr-un parteneriat oferim ceva, e anormal sa asteptam dincolo de un potential beneficiu comun, un tratament reciproc si echilibrat?

Ma intreb ce ne motiveaza sa oferim lucruri, bunuri, bani, deschidere, daca nu sentimentul reciprocitatii.

Ma intreb ce-i motiveaza pe ceilalti sa le accepte?

Dupa o astfel de zi in care nu am raspuns la aceste intrebari, sunt mandra de mine ca inca mai am increderea sa ofer inainte sa astept. Cu deplina cunostinta de cauza ca cel mai probabil voi ramane singura in ploaie, sau ca magarul in ceata, apropos de raspunsuri.

Astazi a fost o zi stranie, in care voi dansa in ploaie. Sau in ceata.

Se mai baga cineva?